Manipularea în publicitate

Este un domeniu în care se manipulează permanent. Şi în ceea ce priveşte publicitatea, părerile sunt împărţite. Ceea ce unii numesc promovare, e numit de alţii manipulare şi invers. Sunt reclame care îţi ajung la suflet, sunt reclame pe care le înţelegi sau sunt reclame la care îţi place să te uiţi, pur şi simplu.

Prin intermediul publicităţii se urmăreşte influenţarea omului obişnuit – numit consumator, prin declanşarea unor reflexe condiţionate în sensul dat de cel care face publicitatea, prin intermediul sugestiei. Publicitatea încearcă să creeze celui căruia i se adresează o nevoie prin utilizarea unor scheme de reflexe condiţionate, abil ascunse. Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmăreşte mai mult să „frapeze” decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice. Apoi apare obsesia şi nevoia stringentă de a avea acel lucru căruia i se face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conştient de aceasta şi, mai ales, nu are nevoie de lucrul respectiv. Multe dintre reclamele publicitare te determină să te interesezi de situaţia produsului respectiv, altele te determină chiar să cumperi. Sunt reclame la mâncare care îţi fac o poftă de a mânca produsul respectiv imediat. Uneori, în publicitate avem de-a face cu toate trei tipurile de manipulare la un loc, alteori doar cu unul din ele, însă atât timp cât au un rezultat, putem spune că acţiunea este desăvârşită, anume că avem de-a face cu manipulare. Atunci când nu avem niciun rezultat, înseamnă că nu avem de-a face cu manipulare.

Cum ne apărăm de manipulare ?

În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe soluţii pentru a face faţă manipulării.  Iată doar câteva dintre acestea.

Contra-manipularea este o strategie de luptă împotriva manipulării bazată, în principal, pe două tehnici:

• a răspunde cu aceeiaşi monedă şi a păstra o aparentă indiferenţă. Prima tehnică se referă la a utiliza o formă de comunicare echivocă şi superficială, aşa cum face manipulatorul însuşi. Aceasta poate fi dublată de tratarea mai puţin serioasă şi ironizarea manipulatorului.
• observarea comportamentului persoanelor (cam 10%) care posedă arme native contra manipulării. S-a observat că unele dintre aceste persoane rămân cumva indiferente. Acest lucru îndepărtează manipulatorul, deoarece el nu reuşeşte să destabilizeze persoana respectivă (care nu raspunde la „provocări”).

În condiţiile muncii în echipă, pentru a evita abuzurile şi manipularea se recomandă specificarea de termeni contractanţi clari.

S-a observat că persoanele care ajung mai frecvent victimele manipulării sunt cele pasive, care au o slabă încredere în sine, care nu s-au afirmat în viaţă. Este vorba despre persoanele care fac totul pentru a lăsa altora o impresie bună, care nu ştiu să refuze. Incapacitatea de a refuza este un handicap ca şi timiditatea de altfel.  În acest caz trebuie lucrat pentru a atinge un nivel mai ridicat de încredere în sine şi de a adopta o atitudine „afirmată”  în interacţiunea cu ceilalţi.

O altă observaţie importantă, este aceea că mecanismele manipulării sunt mai degrabă de natură emoţională decât raţională. Pentru a rezista la manipulare, se recomandă mai puţină sensibilitate şi mai multă raţiune. Există o metodă numită „strategia raţională emotivă (S.R.E)” care ne ajută să ne confruntăm gândurile şi convingerile cu realitatea.

Totuşi, nu este suficient să fim doar raţionali. Mai este necesar şi să fim conştienţi de faptul că, de obicei, ceea ce vedem şi judecăm la un moment dat, este doar o mică părticică din realitate.

Un manipulator poate prezenta îngroşat numai partea din realitate care îi convine şi lăsa total pe dinafară alte aspecte ale realităţii care nu îi convin. Această limitare a raţiunii se poate corecta prin tehnici cum ar fi: formularea de întrebări, căutarea deliberată de perspective cât mai diferite asupra unui aceluiaşi fapt, gândirea laterală şi altele.

Dintr-un anumit punct de vedere, comunicarea este manipulare.

În lipsa unei abordări raţionale, dar care sa admita existenţa a mai multor puncte de vedere simultan corecte asupra unui aceluiaşi fapt; în condiţiile amestecului ambiguu dintre emoţional şi raţional; în condiţiile în care se induce impresia unei logici aparent corecte, bazate pe prejudecăţi, dar false în fond; comunicarea (verbală şi non-verbală)  poate fi un bun instrument de manipulare.

Este bine să fim conştienţi de acest lucru, mai ales într-o lume în care informaţia, este în permanentă inflaţie, ocupă un loc vital.