IATA DE CE

Constatând cu plăcere şi surprindere că, totuşi, sunt persoane, prieteni sau doar cunoscuţi, care citesc postările mele de pe blog, mă simt dator cu o explicaţie. Trebuie totodată să fac unele precizări şi acelora care m-au etichetat, într-un fel sau altul, ca „expirat” sau care mi-au servit lecţii de viaţă deşi n-ar avea motive (încă).

Deci: nu am de gând să-l concurez pe Varujan şi nu jinduiesc după premiul „Puliţăr” ! Am declarat, poate prea voalat că nu intenţionez decât să las, pentru ai mei şi pentru prieteni o urmă pentru ca aceia care vor veni după (nu mă întrebaţi „după ce?”, că nu vă răspund) şi care precis că nu vor avea timp, să afle cine am fost şi cum arăta epoca în care am trăit.

Nu am pretenţia unui talent nedescoperit sau nerecunoscut.

Nu vreau să devin membru al Uniunii Scriitorilor, Umoriştilor, Artiştilor.

Nu vreau sa devin nume de stradă, piaţă, alee sau staţie de metrou.

Nu scriu pe bani – pe banii altora.

Nu vreau să apar pe sticlă (poate pe o bancnota !).

Nu divulg secrete de stat, de serviciu sau de alcov. În postările mele nu jignesc pe nimeni şi, cu toate că majoritatea personajelor sunt reale, nu mă folosesc de numele lor complete tocmai pentru a le proteja identitatea, memoria şi prostiile făcute cu toate efectele lor.

Acelora cărora le displace stilul, autorul, sau orice altceva în legătură cu blogul le sugerez să se folosească de opţiunea „Blocked” sau „Delete”. Postările pot fi transmise mai departe (hai că sunt chiar curios !) cu indicarea sursei.