Lope de Vega în cartier

Fiţi puţin atenţi ! Se iau câţiva tineri studenţi la teatru (încă, dar nu pentru mult timp), o locaţie neconvenţională şi un text de Lope Félix de Vega Carpio, creatorul teatrului clasic spaniol (!). Mai punem şi nişte costume din garderoba proprie a actorilor, un pic de decor şi nişte muzică trăznită, lumini puţin stângace şi obţinem, după ce presărăm mult, mult, mult efort un happening spumos de duminică seara în stil de poor art de necesitate, în cartierul Titan ! Unde ? În „The Yellow Club”, un loc interesant şi cald, departe de snobismul corporateizat al Centrului Vechi (Nou) şi animat de interesul şi de pasiunea unor oameni, pe care nu-i cunosc aşa bine, dar de care m-am ataşat în ultima vreme.

Spectacolul, care a avut chiar doua acte, s-a numit „Câinele grădinarului” şi am înţeles din afişul minimalist că e un fel de remake al altuia, mai vechi, în care norocoşii vremii   l-au putut vedea pe Florian Pittiş. Cine, sau ce este acest câine misterios care nu apare în spectacol nici în varianta de pluş ? E un câine care nu hăpăie din verdeţurile din grădină, dar nici nu lasă pe alţii să se apropie de ele. Cred că dacă madrilenul Vega s-ar fi născut în Valahia, atunci n-ar fi fost vorba de un câine al unui grădinar, ci de o capră a unui vecin. Dar asta-i alta problemă.

Fără frica de a fi comparaţi cu o celebra distribuţie a piesei jucate la „Bulandra” începând cu 1988, din care l-am menţionat deja pe Pittiş şi la care se adauga Emilia Popescu, Oana Pellea, Mihai Gruia Sandu, Răzvan Ionescu, Manuela Ciucur, Marcel Iureş, tinerii atacă un gen care în România a devenit periculos: musicalul. Nu sunt cronicar de teatru, sunt doar un consumator vechi al acestei arte şi culmea, un cunoscator destul de bun al culiselor strădaniilor actoriceşti. Aşa că nu o să mai divaghez elegant – asta am facut-o doar aşa, ca să mă dau mare – ci am să vă punctez câteva aspecte.

În opinia mea, de spectator:

1.      am văzut un spectacol „muncit” de nişte tineri viitori actori de viitor;

2.      am râs – deci comedia şi-a atins scopul;

3.      m-am mai liniştit: nu ne-am dus la vale de tot în materie de actorie (Atenţie! Nu sunt fan semizeul Cristi Puiu et comp !)

4.      n-am vazut spectacolul de la „Bulandra”, dar am văzut, demult, „Bună seara domnule Wilde” la Nottara şi de atunci şi până acum nu am mai fost la un musical bun.

Şi ca să închei: vă recomand „The Yellow Club” dacă sunteţi amatori de naturaleţe sau spontaneitate artistică, dacă doriţi să simţiţi vibraţia spiritului actorului şi să vă secantaţi cu inspiraţia lui. Mergeţi la spectacolele (şi nu numai) de acolo şi luaţi cu voi, la preţuri mici şi fără taxe de intrare, câte o porţie de bine. Gândiţi-vă un moment şi la tinerii care au ales această carieră şi care nu fac prostituţie în publicitate şi nici nu trebuie lăsaţi să ajungă să o facă.

Şi poate aceia mai tineri dintre dumneavoastră vor ajunge să spună, urmărind o ceremonie de decernare de urs, de glob, de frunză sau de altă statuetă: „Uite dom`le, pe ăsta l-am văzut la Yellow, lângă Miniş!”

Până acum le-a reuşit.