Amintiri din cazarma (2)

La recrutare cu dosarul in mana

Ma uimeste "succesul" postarii mele de ieri. Toata lumea a descoperit ca...am umor ! Pana si Cezara, desi cred ca i-au trebuit cam mult 18 ani sa-si dea seama. Dar nu-i nimic. Trag aer in piept si continui cu povestea. Imi pare rau ca nu pot explica unele lucruri mai tinerilor mei cititori, dar poate se consulta cu parintii sau bunicii acolo unde subiectele nu au noima pentru ei.

A venit iarna dintre anii 1977-1978 si  cam prin februarie 1978 am inceput demersurile pentru inscriere. Nu era simplu. Iti trebuia o hartie de la liceu, ca esti baiat cuminte, o hartie de la asociatia de locatari din bloc cum ca nu scuipi pe jos si zgarai peretii, nu trantesti usa la lift si nici nu faci galagie cu casetofonul sau picupul (nu erau manele pe vremea aia, dar erau Romica Puceanu si Dona Dumitru Siminica en vogue). Dupa ce faceai rost de hartiile astea cu stampile si semnaturi in regula, iti scriai povestea vietii, adica autobiografia, de parca la 17 ani aveai ce scrie despre tine altceva decat  unde ai invatat, cate cosuri aveai pe nas (frunte) si...nu, despre asta recunosc ca n-am scris ! Dar pentru fiecare scoala sau de la liceu, de la bloc trebuia sa numesti cate 3 persoane care ar fi putut, la o adica, sa dea relatii despre tine. Va dati seama: viata ta depindea de dispozitia mamailor din bloc care subit isi aminteau ca nu le-ai zis saru mana sau nu le-ai ajutat sa duca sticla de bors pana la lift. Apoi venea piesa de rezistenta: tabelul rudelor, cu nume, prenume, adrese, telefoane etc care erau verificate sa nu cumva sa prezinte pericol social sau mai stii ce fel de alt pericol. Cred ca am scris astea de cel putin trei ori! Mereu cand le duceam mai lipsea cate ceva. De fapt, aveau nevoie de timp pentru verificari, lucru pe care aveam sa-l aflu mult mai tarziu, de la un amic ce lucra la Resurse Umane. S-a terminat si asta si dosarul, care se umpluse bine de diverse hartii a fost depus la unitatea de pompieri din spatele Primariei Capitalei. La "Cadre" cum fioros se numeau cei care raspundeau de resursele umane, era un lt.colonel M., un tip jovial cu un aer de bunicut, dar uns cu toate alifiile (sau vaselinile, pentru ca am aflat ca provenea din Uzina 23 August - Faur, unde practicase nobila meserie de prelucrator prin aschiere si de unde Partidul il recrutase si-l facuse ofiter, pentru ca avea o origine absolut sanatoasa). Am sa aflu ulterior ca tipul ala si unul dintre subordonatii lui, un adjutant cu voce subtire si trup de balerin, trecusera pe la toate persoanele pe care le inserasem eu in hartii. Pe la toate! Realizati ce volum de munca si cata hartie, toata pentru un elev care nu facuse nimic toata viata. Dar asa mergeau treburile atunci. Si poate ca nu era total gresit.

Mai relaxat, ca eu ma si vedeam intrat la scoala de ofiteri, am trecut peste ultimul an de scoala si am ajuns la marele hop: bacul. V-am spus deja: cu matematica nu prea ma impacam, poate cu partea de algebra si analiza matematica, unde mai miscam cate ceva, dar geometria si trigonometria ....

Cum, necum am trecut de bac luand nota...10 la matematica unde mi-a cazut singurul subiect din toata analiza matematica pe care-l stiam: ceva cu grafice si functii. La Limba Romana am luat 7, batand campii cu gratie pe 8 pagini de caiet studentesc despre Stefan cel Mare si Mihail Sadoveanu. Imi pare rau, recunosc cu orice risc faptul ca nu am putut sa-l citesc pe Sadoveanu niciodata. Nu m-am descurcat nici macar cu Dumbrava Minunata ! Dar vazusem la TV toate filmele cu scenarii dupa romanele sale si nu m-am sfiit sa le povestesc in lucrare. Probabil ca cei care corectau s-au prins, ca mai mult de 7 nu mi-au dat. Dar 7 la Romana cu 10 la Matematica si cu 10 la proba practica au insemnat un 9 valoros la bac. 

Tata, mandru si linistit ca nu mai trebuia sa ma detaseze intempestiv la Lotru m-a dus sa-mi fac pozele la un fotograf, fratele celui de la Teatrul Nottara, pe care-l cunostea si ca atare am o fotografie pe diploma ca si acum, dupa atatia ani, imi vine sa o arunc pe foc: o privire tampa de miel promis de Paste, privind spre zarile unde cad zapezile de altadata, un fel de Buster Keaton liric si cu ochii umezi cu ajutorul strabunicului photoshop-ului.

Dupa aceste evenimente a urmat ultimul hop: vizita medicala unde timp de o saptamana am facut turul Policlinicii MI si am constatat la sfarsit ca sunt sanatos si apt. 

Liceul s-a terminat, cu agapa la munte, la Bolboci, dosarul era OK, eu sanatos, urma examenul. Dar despre acesta, data viitoare.