Lingăii

Lingăii

Lingăii sunt o categorie, specie, grup, gintă sau oricum veţi vrea să-i denumiţi, care nu vor dispărea niciodată. Lingăii au apărut din momentul în care „supa primordială” a căpătat, brusc şi mutant, o conştiinţă. Sunt sigur că şi în acel moment, de undeva misterios şi pe nesimţite  au apărut 2-3 molecule cu veleităţi de lingău.

Dacă este să ne apropiem de zilele noastre, îmi închipui că în momentul în care nu ştiu ce Homo Erectus s-a sprijinit de o ferigă gigant şi s-a ridicat, tremurând, pe labele din spate, imediat s-a ivit (de după ferigă) un lingău care, după ce i-a tras la propriu nişte limbi într-o zonă erogenă oarecare, dar nu Vrancea, precis i-a mârâit ceva prin care îl preamărea pe cel care deja ameţise din cauza poziţiei orto.

Lingăul nu are sex. Adică vreau să spun că nu are gen. Am întâlnit lingăi de gen feminin la fel de eficienţi ca şi cei de gen masculin. Lingăul de gen feminin însă, în raport cu subiectul masculin al linguşelii sale, n-are rival. Adică, în situaţia în care vrei, ori chiar trebuie să linguşeşti pe cineva şi observi aceiaşi intenţie la o linguşitoare, trebuie să abandonezi şi să te pui pe treabă. N-ai şanse datorită anatomiei care este în proportie de 98,76% în favoarea femelei lingău. E drept că mai ai o şansă de 1,24%, dar aceste situaţii sunt rare. O să mai aprofundez această parte a subiectului într-o altă disertaţie...

Lingăii te însoţesc toată viaţa şi chiar după. Există lingăi la gradiniţă (prin reprezentare, nu direct, adică părinţi, bunici, mătuşi etc ai colegilor tăi), lingăi la şcoală, în toate etapele ei, lingăi în armată, la serviciu, în asociaţii şi fundaţii, lingăi pensionari, care pot fi şi închiriaţi cu ora, lingăi în administraţie, la cimitir, televiziunea prin cablu şi nu numai, la spital şi în puşcărie. Cu cât eşti mai sensibil şi mai aplecat spre umanism, omenie, cu atât ai mai multe şanse să dai de lingăi activi.

Iniţial, recunoşti mai greu un lingău pentru că acesta este versatil în comportamentul simulat. Nu ştiu nici dacă chiar doctorul Butoi ar dibui din prima un lingău adevărat! Prima dată lingăul ţi se pare chiar simpatic. Poate dura ceva până când să-ţi dai seama de ce-i poate pielea şi atunci ar putea fi şi prea târziu pentru tine.

Lingăul foloseşte un arsenal diversificat pentru a-şi atinge scopurile. Foloseşte acelaşi parfum cu subiectul linguşelii, cumpără din Talcioc cămaşi de la Paul & Shark cum avea            ex preşedintele, ţine cu aceiaşi echipă de fotbal, merge şi el cu bicicleta la serviciu, chiar dacă taie oraşul în două şi se umple de praf şi gaze de eşapament, atâta timp cât şeful e sportiv şi ecologist, vede aceleaşi filme la Mall, manâncă chestii vegane ce se aseamănă cu mâncarea umană dar sunt altceva, plantează puieţi de salcâm, duminica, spre satisfacţia domnului Verestoy şi a sătenilor şireţi din nu ştiu care sat, numai să fie în ton cu ideile verzi, îi dă sfaturi de pe Net şefului când acesta se pregăteşte să plece nu ştiu unde, peste graniţa UE, se preface în orice fără să se dea de trei ori peste cap, într-un cuvânt ştie să se facă util. Bineînteles că tinde să devină indispensabil, dar aici există un mare grad de probabilitate: s-ar putea ca subiectul linguşelii să fie de neam prost şi să-l uite sau să-l înlocuiască când îi e lumea mai bună!

Personal nu-i invidiez pe lingăi! Chiar îi compătimesc, pe ei şi mai ales pe familiile lor. Mi-i închipui aşa, seara, când ajung ei acasă, doboraţi de efortul de a juca continuu un rol ingrat şi mereu fiind la dispoziţia cuiva. Parcă-i şi văd când se descalţă ei, cu picioarele umflate, schiopătând uşor spre baie să-şi facă un duş şi apoi să se prăvălească pe canapeaua din faţa televizorului, tuşind icnit (gaze de eşapament + praf + muşte + bicicletă). Somnul îi cuprinde după primele 20 de minute şi viaţa le mai scade cu o zi ! Nu-i uşor, mai ales pentru lingăii care sunt cu inteligenţa un pic peste medie, dar au fost prost îndrumaţi pe acestă cale.

                                             

Cum recunoşti un lingău?

·         E de acord cu toţi cei aflaţi în vârful lanţului trofic. Dar absolut cu toţi. În prezenţa lor va face tot ce îi stă în puteri să se facă remarcat, să-şi dea cu părerea, dar invariabil  părerile lui sunt întotdeauna în asentimentul subiectului vizat. 

·         Este peste tot. La conferinţe, teambuildinguri, la evenimente, cumetrii, parastase, depuneri de coroane etc. Nu lipseşte nici dacă îşi propune s-o facă. Participă din instinct, subjugat de dorinţa fierbinte de a se face remarcat.

·         Nu are păreri proprii. Dacă la o discuţie de cantină subiectul linguşit zice ceva de rău despre persoana Ţ, lingăul, deşi cu 2 ½  ore înainte, într-o altă discuţie cu fata de la xerox avea o altă părere, acum va fi total în asentimentul barosanului, ba chiar va veni cu argumente noi în favoarea acestuia.

Am enumerat doar o mică parte din trăsăturile fizico-chimice ale lingăilor. Sunt convins că cel puţin unul aţi reuşit şi voi să reperaţi, în viu. Atenţie! Provoacă mari dezamăgiri şi nu numai.

Ah! Să nu uit: această postare e un pamflet etc, etc!