Incercare de motto

“Un jurnalist il intreaba pe un psihiatru cum deosebeste un nebun de un om cu mintea intreaga.
Doctorul raspunde: îi pui urmatoarea intrebare: ai la dispozitie o cana si o galeata. Cum golesti o cada plina cu apa?
Evident, cu galeata, a raspuns jurnalistul.
Gresit. Scoti dopul de la cada…”




MANIPULARE, SAU ARTA CONVINGERII ?
Partea I


"Manipulare": pentru multi dintre noi este un cuvant tabu si poate pe undeva, grosier. Preferam sa folosim denumiri mai “fine” cum ar fi: influentare, negociere sau convingere. Manipularea reprezintă acţiunea prin care un actor social (persoană, grup, colectivitate) este determinat să gândească şi/sau să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune şi distorsionând intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi de decizie. Diferenţa dintre manipulare şi persuasiune constă în faptul că actorul social persuadat cunoaşte intenţia celui care foloseşte această tehnică pentru convingere, pe când în manipulare cel manipulat nu este conştient de intenţia celui care se foloseşte de acest proces de convingere. Va suna cunoscut ?
Clasificarea manipulărilor
În funcţie de amplitudiea modificărilor determinate într-un anumit context social, un tip destept pe nume Philip Zimbardo clasifică manipulările după cum urmează:
manipulări mici - determină modificări minore în situaţia socială, dar pot avea şi efecte ample, neprevăzute; 
manipulări medii - determină modificări importante ale situaţiei sociale, cu efecte ce pot depăşi dramatic aşteptările, dat fiind că puterea de influenţare a conjuncturilor sociale asupra comportamentului uman e subevaluată; 
manipulări mari - influenţează întreaga cultură în care trăieşte individul, sistemul propriu de valori, comportament şi gândire.
In care categorie v-ati incadra din perspectiva recentelor evenimente ? 
Tehnici de manipulare
R.V. Joule şi J.L. Beauvois identifică trei tehnici de manipulare:
amorsarea - se referă la perseverarea într-o primă decizie, aparent puţin costisitoare (luată în lipsa informaţiilor complete) atunci când persoana "amorsată" ia o a doua decizie, de data aceasta în perfectă cunoştinţă de cauză. 
piciorul-în-uşă - se referă la obţinerea de la persoana vizată a unui comportament iniţial neproblematic şi preparatoriu, a unei mici concesii în împrejurări care facilitează comportamentul favorabil. Ulterior se adresează o nouă cerere individului, însă de data aceasta mult mai costisitoare şi care altfel nu ar fi fost realizată spontan. 
uşa-în-nas - se referă la prezentarea prealabilă a unei cereri exagerate, dificil de acceptat, pentru a introduce ulterior o cerere care să pară moderată în raport cu prima şi să aibă, astfel, mai multe şanse de a fi acceptată. 
Manipularea ca instrument de lucru 
Putem afirma ca exista  o manipulare pozitiva si o manipulare negativa. Daca luam exemplul unui cutit vedem ca il putem folosi la o sumedenie de activitati normale in viata de zi cu zi sau il putem folosi pentru a ucide ! Oare putem spune ca avem de-a face cu un cutit neetic? In niciun caz. Etica este data de cel care il foloseste, nicidecum de cutit in sine. La fel este si cu manipularea, nu putem afirma sub nicio forma ca aceasta ar fi un bine sau un rau in sine!  Distingem, dupa scopul in care este facuta, urmatoarele categorii de manipulare: 
Manipulare numai in interesul celui care o exercita (manipulare negativa);
Manipulare in interesul persoanei manipulate (manipulare pozitiva);
Manipulare care are ca scop satisfacerea ambelor persoane (manipulare dublu pozitiva).
Manipularea in viata de zi cu zi

Cu toate ca ne este mai comod sa plasam uneori manipularea numai in cadrul primei categorii, realitatea de zi cu zi ne arata ca avem de-a face cu toate cele trei categorii. Daca se doreste sa convingi pe cineva de un anumit lucru trebuie sa se foloseasca toate tehnicile cunoscute. In cazul in care este executata in mod desavarsit, pe toate cele trei linii principale: verbal, nonverbal si paraverbal, manipularea nu are cum sa nu reuseasca.
Manipularea in politica
Se afirma adesea ca dl. X candidat sau dl.Y candidat incearca sa ne manipuleze. La ce ne gandim atunci cand spunem acest lucru ? Multi dintre noi probabil se gandesc ca persoanele respective vor sa “prosteasca” publicul. Intr-adevar, aceasta formulare arunca manipularea intr-un context negativ, chiar derizoriu in sensul ca am fi niste oameni fara vointa si putere de intelegere.  Realitatea este putin diferita, dar nu neaparat opusa situatiei prezentate, anume ca fiecare dintre cei doi candidati incearca sa manipuleze. Ambii se folosesc de cele mai fine unelte si incearca conform definitiei manipularii sa exercite acest lucru intr-un mod desavarsit. Firmele de consultanta vin si pun umarul in sprijinul acestui demers, iar concluzia este simpla: cine manipuleaza mai bine, castiga mai multe voturi. Poate am exagerat putin facand abstractie de persoanele in cauza, de profilul moral al acestora, insa si construirea acestui profil, moral sau profesional, este un rezultat al manipularii. Concluzia este simpla: manipularea in politica, la fel ca si in viata de zi cu zi, exista la tot pasul. 
Daca punem acum problema interesului nostru, a celor care suntem manipulati, prin actiuni, fapte, lucruri sau fenomene ale celor care le genereaza putem spune ca avem de-a face cu manipulare pozitiva atunci cand interesul nostru ne este atins, iar cu manipulare negativa, atunci cand este doar in interesul lor. Uneori problema este abordata putin diferit in cazul manipularii si anume, unii dintre noi spun ca am avea de-a face cu manipulare atunci cand nici nu-ti dai sema ca cineva te-a dus intr-un anumit punct. 
Cu alte cuvinte, manipulatorul te face sa actionezi intr-un anume fel fara sa-ti dai seama. Si aici avem de-a face cu manipulare, chiar cu o forma avansata de manipulare. Apare insa imediat intrebarea: in interesul cui se exercita aceasta manipulare? Raspunzand la aceasta intrebare se poate afla cu ce tip de manipulare ai de-a face.

Inervatia zilii

Am decis, spre amuzamentul meu sa reiau scrisul pe blog. Si o sa scriu acum despre unele lucruri care ma deranjeaza. Zilnic.

Azi despre niste buloaie plantate de un mare arhitect in viata pe marginea Bulevardului Magheru, de la fosta Casata pana la Piata Romana. Imbecilul care s-a gandit la solutia asta si imbecilii care au aprobat-o au plantat buloaiele inclusiv in statiile mijloacelor de transport in comun. Astfel, daca esti grabit, ai dioptrii mari, esti un visator incurabil sau pur si simplu esti un bou si nu vezi pe unde mergi, ai toate sansele sa-ti rupi din membre + un gat coborand din autobuz direct pe buloi sau incercand sa penetrezi usa de urcare in Mercedes-ul Citaro. Mi-am adus aminte ca la Universitate nu au mai avut buloaie si au pus abatize (va las sa cautati cuvantul !). Efectul e similar.

Cica servesc impiedicarii ( !!!) parcarilor alandala de masini. « Nu stiu daca e bine, domnu` chestor… » cum zicea un tip mai demult.