Incercare de motto

“Un jurnalist il intreaba pe un psihiatru cum deosebeste un nebun de un om cu mintea intreaga.
Doctorul raspunde: îi pui urmatoarea intrebare: ai la dispozitie o cana si o galeata. Cum golesti o cada plina cu apa?
Evident, cu galeata, a raspuns jurnalistul.
Gresit. Scoti dopul de la cada…”




MANIPULARE, SAU ARTA CONVINGERII ?
Partea I


"Manipulare": pentru multi dintre noi este un cuvant tabu si poate pe undeva, grosier. Preferam sa folosim denumiri mai “fine” cum ar fi: influentare, negociere sau convingere. Manipularea reprezintă acţiunea prin care un actor social (persoană, grup, colectivitate) este determinat să gândească şi/sau să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune şi distorsionând intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi de decizie. Diferenţa dintre manipulare şi persuasiune constă în faptul că actorul social persuadat cunoaşte intenţia celui care foloseşte această tehnică pentru convingere, pe când în manipulare cel manipulat nu este conştient de intenţia celui care se foloseşte de acest proces de convingere. Va suna cunoscut ?
Clasificarea manipulărilor
În funcţie de amplitudiea modificărilor determinate într-un anumit context social, un tip destept pe nume Philip Zimbardo clasifică manipulările după cum urmează:
manipulări mici - determină modificări minore în situaţia socială, dar pot avea şi efecte ample, neprevăzute; 
manipulări medii - determină modificări importante ale situaţiei sociale, cu efecte ce pot depăşi dramatic aşteptările, dat fiind că puterea de influenţare a conjuncturilor sociale asupra comportamentului uman e subevaluată; 
manipulări mari - influenţează întreaga cultură în care trăieşte individul, sistemul propriu de valori, comportament şi gândire.
In care categorie v-ati incadra din perspectiva recentelor evenimente ? 
Tehnici de manipulare
R.V. Joule şi J.L. Beauvois identifică trei tehnici de manipulare:
amorsarea - se referă la perseverarea într-o primă decizie, aparent puţin costisitoare (luată în lipsa informaţiilor complete) atunci când persoana "amorsată" ia o a doua decizie, de data aceasta în perfectă cunoştinţă de cauză. 
piciorul-în-uşă - se referă la obţinerea de la persoana vizată a unui comportament iniţial neproblematic şi preparatoriu, a unei mici concesii în împrejurări care facilitează comportamentul favorabil. Ulterior se adresează o nouă cerere individului, însă de data aceasta mult mai costisitoare şi care altfel nu ar fi fost realizată spontan. 
uşa-în-nas - se referă la prezentarea prealabilă a unei cereri exagerate, dificil de acceptat, pentru a introduce ulterior o cerere care să pară moderată în raport cu prima şi să aibă, astfel, mai multe şanse de a fi acceptată. 
Manipularea ca instrument de lucru 
Putem afirma ca exista  o manipulare pozitiva si o manipulare negativa. Daca luam exemplul unui cutit vedem ca il putem folosi la o sumedenie de activitati normale in viata de zi cu zi sau il putem folosi pentru a ucide ! Oare putem spune ca avem de-a face cu un cutit neetic? In niciun caz. Etica este data de cel care il foloseste, nicidecum de cutit in sine. La fel este si cu manipularea, nu putem afirma sub nicio forma ca aceasta ar fi un bine sau un rau in sine!  Distingem, dupa scopul in care este facuta, urmatoarele categorii de manipulare: 
Manipulare numai in interesul celui care o exercita (manipulare negativa);
Manipulare in interesul persoanei manipulate (manipulare pozitiva);
Manipulare care are ca scop satisfacerea ambelor persoane (manipulare dublu pozitiva).
Manipularea in viata de zi cu zi

Cu toate ca ne este mai comod sa plasam uneori manipularea numai in cadrul primei categorii, realitatea de zi cu zi ne arata ca avem de-a face cu toate cele trei categorii. Daca se doreste sa convingi pe cineva de un anumit lucru trebuie sa se foloseasca toate tehnicile cunoscute. In cazul in care este executata in mod desavarsit, pe toate cele trei linii principale: verbal, nonverbal si paraverbal, manipularea nu are cum sa nu reuseasca.
Manipularea in politica
Se afirma adesea ca dl. X candidat sau dl.Y candidat incearca sa ne manipuleze. La ce ne gandim atunci cand spunem acest lucru ? Multi dintre noi probabil se gandesc ca persoanele respective vor sa “prosteasca” publicul. Intr-adevar, aceasta formulare arunca manipularea intr-un context negativ, chiar derizoriu in sensul ca am fi niste oameni fara vointa si putere de intelegere.  Realitatea este putin diferita, dar nu neaparat opusa situatiei prezentate, anume ca fiecare dintre cei doi candidati incearca sa manipuleze. Ambii se folosesc de cele mai fine unelte si incearca conform definitiei manipularii sa exercite acest lucru intr-un mod desavarsit. Firmele de consultanta vin si pun umarul in sprijinul acestui demers, iar concluzia este simpla: cine manipuleaza mai bine, castiga mai multe voturi. Poate am exagerat putin facand abstractie de persoanele in cauza, de profilul moral al acestora, insa si construirea acestui profil, moral sau profesional, este un rezultat al manipularii. Concluzia este simpla: manipularea in politica, la fel ca si in viata de zi cu zi, exista la tot pasul. 
Daca punem acum problema interesului nostru, a celor care suntem manipulati, prin actiuni, fapte, lucruri sau fenomene ale celor care le genereaza putem spune ca avem de-a face cu manipulare pozitiva atunci cand interesul nostru ne este atins, iar cu manipulare negativa, atunci cand este doar in interesul lor. Uneori problema este abordata putin diferit in cazul manipularii si anume, unii dintre noi spun ca am avea de-a face cu manipulare atunci cand nici nu-ti dai sema ca cineva te-a dus intr-un anumit punct. 
Cu alte cuvinte, manipulatorul te face sa actionezi intr-un anume fel fara sa-ti dai seama. Si aici avem de-a face cu manipulare, chiar cu o forma avansata de manipulare. Apare insa imediat intrebarea: in interesul cui se exercita aceasta manipulare? Raspunzand la aceasta intrebare se poate afla cu ce tip de manipulare ai de-a face.

Inervatia zilii

Am decis, spre amuzamentul meu sa reiau scrisul pe blog. Si o sa scriu acum despre unele lucruri care ma deranjeaza. Zilnic.

Azi despre niste buloaie plantate de un mare arhitect in viata pe marginea Bulevardului Magheru, de la fosta Casata pana la Piata Romana. Imbecilul care s-a gandit la solutia asta si imbecilii care au aprobat-o au plantat buloaiele inclusiv in statiile mijloacelor de transport in comun. Astfel, daca esti grabit, ai dioptrii mari, esti un visator incurabil sau pur si simplu esti un bou si nu vezi pe unde mergi, ai toate sansele sa-ti rupi din membre + un gat coborand din autobuz direct pe buloi sau incercand sa penetrezi usa de urcare in Mercedes-ul Citaro. Mi-am adus aminte ca la Universitate nu au mai avut buloaie si au pus abatize (va las sa cautati cuvantul !). Efectul e similar.

Cica servesc impiedicarii ( !!!) parcarilor alandala de masini. « Nu stiu daca e bine, domnu` chestor… » cum zicea un tip mai demult.

Operatiunea Valkyrie si soldateii de duminica

Am primit zilele trecute o postare pe contul meu de Facebook, exprimata ce-i drept destul de „colorat” referitoare la ce-ar mai putea face autoritatile, in caz de nevoie, pentru mobilizarea la o adica a rezervistilor. Imediat dupa ce mi-am exprimat un like la postare am primit un raspuns super taios din care rezulta ca, intr-o situatie belicoasa rezervistii apara tara, valorile nationale nu guvernarea ! Oare asa sa fie ? Sa zicem ca da. Dar la care rezervisti se va face apel ?

La 23.01.2006 a fost desfiintat serviciul militar obligatoriu in Romania, ultimii militari in termen facand parte cel mai probabil dintre cei nascuti in 1985-1987, care acum au 27-29 ani. Adica exact varsta fortei de munca exportate copios in Spania, Italia si Cipru. Petre Roman spunea la un moment dat ca renuntarea la serviciul militar obligatoriu a condus la ridicarea profesionalismului militar dar  a afectat legătura emoţională dintre popor şi armata  naţională. Această idee este împărtăşită şi de experţi din Spania, Franţa sau Germania. Aşa s-a ajuns sa dispara din doctrina concepţia strategică militară de apărare a teritoriului cu si de întregul popor, aşa s-au distrus conceptele de autoapărare şi autogospodărire, aşa au ajuns ca depozitele de munitii sa fie pradate chiar de catre cei care trebuia sa le pazeasca. Conceptul de nationalism militar s-a metamorfizat intr-unul de „afaceri strategice”, panamale cu terenuri sau Motorola. Militarii profesionisti de astazi dau mita ca sa ajunga pe fronturile de prin Irak, Afganistan, Croaţia, Serbia sau oriunde se impune. Populam focarele de conflicte începute de altii, apoi despicam firul in patru că  pe militarii romani  nu-i intereseaza ce se intampla in bransa lor acasa, fiind prea ocupati sa-si numere solda in USD impartita cu alţii.

Cum ii va strange autoritatea pe cei de care va avea nevoie si de unde ? Au mai trecut acesti oameni pe la centrele de evidenta ? Ori se bazeaza pe cei de 50-55 de ani care au facut deja armata sau provin din armata, dar care acum nu mai stiu care le este statutul: rezervisti sau asistati social ? Am parcurs Internetul in cautarea unor comentarii pe tema aceasta si m-am ingrozit de punctele de vedere exprimate: misogini, fanfaroni, idioti de ambe sexe carora tastaura le permite orice emit cugetari din obscuritatea mintilor spalate la TV de orice urma neuronica.

Pe dumneavoastra domnilor/doamnelor analisti de varsta buna, o sa va stranga cu arcanul, ca la 1914 si o sa reprezentati baza pentru ceea ce se numeste carne de tun (racheta, grenada, bomba sau altceva care zboara fara sa fie vazuta si-ti cade in cap intrandu-ti silentios pe geam, pentru ca adaposturile exista doar pe hartie, le-am facut boxe de muraturi).

Ori aveti impresia ca se vor duce sa faca armata Poponet, Pepe, Maruta. Sau credeti ca o sa se mobilizeze niste contingente de bulgari sau unguri sa va stea drept pavaza, trimisi de uniune. Si stiti cum o sa fie ? Simplu: veti face repede-repede o asa zisa instructie de baza si vi se va pune o stampila de aprobare si gata. Ca acum conflictele nu mai dureaza cu anii. Se fac din butoane si pe calea undelor. Si o sa va intoarceti stimabililor de pe front sub forma de statistici, la capitolul minus.

Asta daca n-o sa apara un von Stauffenberg care sa stie cum sa gaseasca si sa mobilizeze si adevarata armata de rezerva...ceea ce nu cred pentru ca n-avea cine sa-l nasca.

Domnilor, am ratat clipa!

Stateam astazi, intr-una dintre putinele zile linistite din ultimul timp si ma gandeam la telefonul primit in cursul diminetii de la un prieten din tinerete. M-a anuntat, printre altele ca, pe sest, s-au mai facut avansari in ministerul pe care, din fericire, l-am parasit inainte sa ma abandoneze el. Printre gloriosii luptatori cu somnul de birou si angoasa locului de parcare care au dobandit titulaturi pompoase, in urma victoriilor de carton sau alcov am numarat si pe doamna Kommissar X,  pe care am cunoscut-o pe cand imi servea ciorbita si omleta la bufetul zis, pe vremuri, "A", unde mancau cei de la etajul I, pe unde erau cabinetele ministrului si ale secretarilor de stat.

Extraordinar ! Cata dreptate avea Napoleon ! In ranita fiecarui bucat....pardon, soldat este cate un baston de maresal ! Sau un tel de comisar ! Cata fericire pe corpul politienesc sa se stie condus, maine-poimaine in razboiul Crimeii de doamna salatelor orientale si a feliilor de salam ! Cat timp si energie am irosit in scoala militara si pe la unitatile unde am lucrat. Iata cum momentul si o universitate facatoare de diplome reusesc sa niveleze (ba chiar sa tavalugeasca, cum ar spune prietena mea, Nela) carierele noastre. Exceptional ! Iata ca se poate ! As vrea sa fiu suficient de sanatos si lucid sa prind momentul in care doamna in cauza va fi si chestorita. Cu stampila si semnatura care decid soarta unora si altora.

Ca bine zicea Sararu: "Domnilor, am ratat clipa !" Pacat insa de faptul ca nu numai eu am ratat-o...

Vecinul meu de la etajul I, Petre Sabadeanu (2 noiembrie 1933 – 12 mai 2008)

S-a nascut in Santana de Mures, pe 2 noiembrie 1931. Avea o voce frumoasa, clara, puternica, iar parintii lui au vrut sa-l faca ofiter sau preot. Profesorii l-au sfatuit insa sa mearga la conservator.

Trebuie spus ca Petre Sabadeanu fiind o fire independenta, nu a urmat sfatul nimanui, ci a dat examen la... Facultatea de Agronomie din Bucuresti. Dupa absolvire a lucrat un an la IAS Stalpu din Buzau si in presa tehnico-stiintifica, iar in 1974 s-a transferat la Institutul de Economie Agrara. Autor a peste 100 de lucrari stiintifice publicate, cantaretul de muzica populara avea doctoratul in stiinte si a fost presedinte al Societatii Romane de Istorie si Retrologie Agrara.

Considerat a fi fost primul interpret de muzica populara care a dus pe scena folclorul  din Valea Muresului, Petre Sabadeanu, a debutat ca solist vocal la festivalurile folclorice studentesti organizate generos intre 1956-1960, castigand patru ani la rand Premiul I pe tara. Folclorul pe care il aborda, era unul autentic, fiind cules din zona respectiva, iar prin interpretarea lui a incercat sa-l faca cunoscut in tara si strainatate, adaugand cate ceva din personalitatea sa. Era foarte apreciat de catre fostul prim ministru al acelor timpuri, Ion Gheorghe Maurer care-l invita frecvent sa cante la receptii sau intr-un cadru privat. Parca-l vad si acum, mereu zambitor, vorbind cu toti copii din fata blocului, cum se indrepta spre Mercedesul oficial care-l astepta in bulevard sa-l duca unde era asteptat sa cante. Dar cea mai puternica amintire pe care o pastrez despre omul acesta este legata de cadoul pe care mi l-a facut, nu mai stiu in ce context, pe cand aveam 7-8 ani: un pistol de cowboy, cu capse si teaca adus din Germania ! Ceva nemaipomenit pentru timpurile acelea si un lucru pe care parintii mei nu aveau cum, sau de unde sa mi-l cumpere.

Primele inregistrari la Radiodifuziunea Romana dateaza din anul 1959. Din 1962 face inregistrari si la Televiziunea Romana. A inregistrat primul disc in 1963, la casa de discuri Electrecord urmat apoi de inca 14 discuri de vinil, 10 casete si mai spre zilele noastre, de 3 CD-uri. A participat la festivalurile internationale din Lille, Atena, Dijon, Belgrad, Viena, in perioada 1962-1973. La Montrejeu, in 1973, a fost distins cu Marea Diploma a Amicitiei si cu Emblema de Onoare a orasului Brains. Diferite ordine si medalii nationale a primit si in perioada 1951-2004, iar in 1964 a fost aplaudat la scena deschisa cand, la Atena, a cantat in limba greaca un cantec de Mikis Theodorakis. In cadrul turneelor intreprinse in strainatate a avut satisfactia deosebita de a fi felicitat de importante personalitati ale vietii artistice de ieri, precum: Demis Russos - Franta, 1962, Maurice Chevalier - Franta, 1968, si Tino Rossi - Italia, 1970.

Cantaretul a fost un familist convins. Locuia intr-un apartament de trei camere impreuna cu sotia si soacra sa. Avea doi baieti, Dragos si Cosmin, dintre care unul (bunul meu prieten Dragos, care acum ar fi avut 52 de ani) a decedat inca inaintea lui, cred ca prin anul 2003.

A trecut si el la cele vesnice la 12 mai 2008. In cei peste 40 de ani de activitate neintrerupta a publicat 20 de carti, la diferite edituri, peste 300 de articole in reviste de profil si a sustinut peste 500 de referate stiintifice la diferite simpozioane si sesiuni stiintifice, in tara si strainatate, in domeniul economiei agriculturii si dezvoltarii rurale.